Iașiul în 1414 era un important centru urban al Moldovei medievale, aflat în plină dezvoltare sub domnia lui Alexandru cel Bun. Așezarea, menționată documentar pentru prima dată în 1408, devenea treptat o reședință domnească și politică, datorită poziției sale strategice și potențialului comercial. În această perioadă, orașul începea să se contureze ca o capitală administrativă, religioasă și economică, cu biserici din lemn, curți boierești și târguri active – o imagine timpurie a celui ce avea să devină, mai târziu, capitala Moldovei.

Palatul Domnesc din Iași, finalizat în 1806, a fost reședința oficială a domnitorilor Moldovei în perioada fanariotă și post-fanariotă. Construit pe locul unor edificii mai vechi, palatul era centrul puterii politice și administrative a Moldovei. A găzduit evenimente importante, precum ședințele Divanului și întâlniri diplomatice. După Unirea Principatelor, clădirea a avut diverse funcții administrative. Grav avariat de incendii și cutremure, a fost în cele din urmă demolat în secolul al XIX-lea, pe locul său ridicându-se ulterior Palatul Administrativ, precursorul actualului Palat al Culturii.

Strada Alexandru Lăpușneanu din Iași este una dintre cele mai vechi și celebre artere ale orașului, cu o istorie bogată ce datează din secolul al XIX-lea. Inițial cunoscută sub numele de Ulița Mare, aceasta a fost redenumită în onoarea domnitorului Alexandru Lăpușneanu. În perioada Belle Époque, strada a fost centrul vieții mondene, cu numeroase prăvălii elegante, cafenele, hoteluri și galerii comerciale. Este renumită pentru farmecul său arhitectural și cultural, păstrând și astăzi o atmosferă istorică aparte.