Ioan Slavici (1848–1925) a fost un important prozator realist și publicist. Opera sa cuprinde nuvele și romane ce surprind viața rurală transilvăneană, în mod special prin capodopera “Mara”. A fost apropiat de Mihai Eminescu și a colaborat la revista “Timpul”. Slavici a pus accent pe dimensiunea morală și socială a personajelor sale, fiind un precursor al realismului obiectiv.

Nichita Stănescu (1933–1983) a fost un poet inovator, considerat liderul neo-modernismului românesc. Poezia sa este marcată de o originalitate stilistică și conceptuală, reflectând o viziune profundă asupra limbajului, existenței și iubirii. A fost laureat al Premiului Herder și propus pentru Premiul Nobel. Versurile sale au o muzicalitate unică și un puternic impact emoțional.

Perpessicius (1891–1971) a fost critic literar, istoric literar și poet, cunoscut mai ales pentru editarea monumentală a operei lui Mihai Eminescu. A promovat ideea echilibrului și a spiritului de înțelegere în critica literară. A fost primul director al Muzeului Literaturii Române și membru al Academiei Române, fiind o figură esențială în cultura interbelică și postbelică.

Vasile Voiculescu (1884–1963) a fost poet, prozator și medic. Poezia sa are accente religioase, filosofice și mistice, fiind influențată de spiritualitatea ortodoxă și de simbolism. A scris și proză fantastică, recunoscută mai ales prin volumul “Capul de zimbru”. În perioada comunistă a fost marginalizat, dar redescoperirea operei sale a confirmat valoarea ei durabilă.