Avocat, orator și diplomat, Take Ionescu a fost un politician cultivat, pasionat de ideea Europei unite. A fondat Partidul Conservator-Democrat și a militat pentru alianța cu Antanta, considerând-o cheia unirii românilor. A fost pentru scurt timp prim-ministru și un mare avocat al justiției și echilibrului în societate.
Deși era un adversar al liberalilor, a fost adesea considerat “cel mai talentat orator din politica românească” – discursurile sale aveau ecou internațional.

Domn al Țării Românești între 1632–1654, a fost un reformator pașnic și ctitor al peste 40 de biserici și mănăstiri. A încurajat tipărirea de cărți și a introdus primele coduri de legi în limba română. A sprijinit cultura și educația, fiind un precursor al modernizării statului.
A tipărit la Târgoviște “Pravila de la Govora”, una dintre primele legi scrise în limba română.

Fiul nelegitim al lui Ștefan cel Mare, Petru Rareș a domnit în două rânduri (1527–1538 și 1541–1546). Deși s-a confruntat cu trădări și invazii, a rămas un protector al artei și religiei. A inițiat pictarea exterioară a mănăstirilor moldovene, fenomen unic în lume.
A fost supranumit “domnul zugrav”, pentru pasiunea cu care a susținut arta murală religioasă.

Voievod al Transilvaniei și regent al Ungariei, Iancu de Hunedoara a fost o figură cheie în lupta împotriva Imperiului Otoman. A învins armatele sultanului Murad al II-lea în mai multe rânduri, culminând cu apărarea eroică a Belgradului în 1456. Strateg militar redutabil, a fost respectat atât de aliați, cât și de inamici.
Papa Calixt al III-lea a decretat ca în fiecare zi, la ora 12, toate clopotele bisericilor catolice să bată în cinstea victoriei lui Iancu de la Belgrad – tradiție care continuă și astăzi.